nlp

cand faci o poza pe film e ca si cum ai opri timpul in loc dupa care il trimiti in alta directie. acea combinatie de lumina, umeditate a aerului, viteza a vantului, si multe altele, creeaza un loc in sptiu si timp care exista numai in imaginatia ta si numai in lumea ta. acel moment este o pauza in timpul tuturor altora, care nu a existat si nu o sa mai existe niciodata. este cea mai buna forma de a exprima totul, asta daca mai si poti sa transmiti puterea motorului catre roti prin transmisie, adica prin poza.

β

cand o sa intelegi ca o seara petrecuta cu tine in casa, cu un joint bun, muzica si filme geniale si ocazionalele discutii intermitente sunt cel mai placut lucru pentru mine, mai placut decat orice futai ocazional intr-o seara cu o necunoscuta(asta e un exemplu), mai placut decat orice in combinatia sa integrala. esti geniala

α

a dansa si a face sex nu sunt manifestari chiar atat de diferite. cel putin nu pentru mine. ambele includ emotii si senzatii foarte puternice, ambele sunt forme cel putin sublime ale eu-rilor noastre. eu cred ca fiecare dintre noi isi manifesta fiecare personalitate dupa un tipar prestabilit. dintre eu cum ma vad in oglinda, eu cum vreau sa ma vad in oglinda, cum ma vad altii, cum vreau sa ma vada altii, eu cum ii vad pe altii si eu cum vreau sa-i vad pe altii, toate se impart in combinatii diferite pentru a satisface cele doua centre de comanda ale unui barbat: creierul si masa de neuroni in coma, scursa din creierul femeii, capabila doar sa comande un singur aspect, care a ramas blocata in tractul urinar al femeii, s-a inflamat, si asa a aparut barbatul, si pe care acum o numim pula. dat fiind faptul ca aceasta masa in stare de coma a ramas la barbat, ea a inceput sa lipseasca femeii, mai adaugam si faptul ca se potrivea perfect in gaurica dintre picioarele femeii, umflata cum era, a trebuit sa gaseasca o modalitate de a o intoarce inapoi. singura solutie pe care a gasit-o a fost sexul. saracul barbat nu avea cum sa reziste chiar si unei mase in coma, care pe deasupra era si a femeii, si care atunci cand se apropia de o femeie, orice femeie?, izbucnea la viata. barbatul era coplesit si s-a supus,... pentru totdeauna.
asadar barbatii si femeile au devenit dependenti unii de celelalte, si asta era doar vina femeii, pentru ca nu a fost in stare sa isi ia inapoi resturile din creier care atarnau pe barbat.
acum sa revenim la dans si la sex. pentru mine, dansul este o forma de manifestare a emotiilor si a sentimentelor. la fel este si sexul. el nu este un scop, nici macar un mijloc, el este o forma prin care ma exprim, prin care imi exprim cele mai puternice si sincere sentimente. este cea mai buna forma de a le comunica. dansul, pe de alta parte, este forma cea mai buna de a exprima aceleasi lucruri dar de a o face in masa.
cand dansez o fac cu ochii inchisi. dansez asa pentru ca

fara titlu

la ce dracu va gandeati la 5 ani?
cum va trezeati la 5 ani? ce vise aveati pe atunci? le mai tineati minte atunci cand deschideati ochii?
eu nu prea. dar doua dintre ele nu le-am mai uitat niciodata.
asta-i unul dintre ele.
n-am putut sa adorm in noaptea aia, am transpirat de tot, ma gandeam la toate lucrurile care, in principiu, nu au ce cauta in capul unui copil. ma gandeam la scoala, la care ma duceam peste o luna si putin, ma gandeam la singura fata pe care o cunosteam capabila sa-mi starneasca sentimente erotice. abia ma initiam in masturbare, dar nu tin minte de unde mi-a venit ideea, pentru ca refuz sa cred ca e un instinct. ..

@M. ba nu, asa se face(whomever you might be)

asa se face muzica

am fost la vreo douazeci de concerte(sau mai multe...?) de la inceputul anului, de la concerte de club, la concerte mari ca ac/dc(care apropo a fost o porcarie de concert) si nu am platit pentru nici unul(daca asculti fortat de bunavoie un radiou toatat ziua ajungi sa castigi bilete usor la concerte bune), dar pentru astia as da bani oricand sa ii vad live, sunt pur si simplu geniali.

song of me

ascultati melodia asta in stari alterate, pe mine mereu ma duce mereu atat de departe

tacerea mielului

ceva s-a rupt, sau am rupt eu tacerea?
am dansat vreo patru ore continuu. nu am mai dansat de vreo cinci sau sase ani. nu am mai dansat de cand am inceput sa creez realitati de vandut la coltul strazii cu pretentia de a selecta clientela. acum am o mai mare dilema. realitatile mele au schimbat multi oameni, a fost interesant, dar m-au schimbat si pe mine. eu ce ma fac acum? oricum nu aveam o directie, dar acum nu mai am o realitate in care sa fug...

chick habbit. bad habbit...

laisse tomber les filles

sunt un "curv" si un "lolit". termenii nu imi apartin, dar ii recunosc.
curv pentru ca asa ma port, doar ca nu primesc bani pentru asta. recompensa mea este placerea ei. din pacate se mai intampla sa nu conteze cine e ea. de aici si curv.
lolit pentru ca mi se acorda multa incredere, deseori nemotivata, si ofer in schimb o plimbare lunga si frumoasa ca la sfarsitul plimbarii sa stric totul. stiti povestea.
daca tote ar fi fost asa de simple cu mine as fi fost un om fericit. ei bine nu sunt chiar asa de simple. starea mea este un pic paradoxala. am fost invatat, sistematic si metodic, sa nu am emotii, sentimente si resentimente. mai mult decat atat am fost invatat sa nu am constiinta. regretabil este faptul ca nu au avut ocazia sa termine ce au inceput. asadar am ramas cu "stiu sa fac asta, pot sa faca asta, am facut asta, dar ma distruge sa fac asta".
stiu sa manipuez, stiu sa creez imagini dorite, stiu sa o fac sa ma iubeasca si cel mai grav e ca stiu sa ranesc si sa ies usor din tot. stiu sa fac totul premeditat. calificarea corecta ar fi crima cu premeditare de gradul I. paradoxul consta in faptul ca nu vreau sa fac asta, desi fac asta si stiu ce fac. celalalt paradox consta in faptul ca desi stiu cum sa nu ma doara totusi doare.
as putea sa aplic asta oriunde, as putea sa concentrez capacitatea de a ma detasa si a manipula in orice alt domeniu decat fetele. problema e ca nu ma intereseaza altceva.

in come the devil...said I've come to take you down...

I don't have a soul
it's too expensive to own
I could't care for it so it died.

I tried to sell it to the devil but he said he doesn't need a dead soul in a live body
I tried to give it to him for free
he laughed and said that it's no fun having a soul given to you
that the point of buying a soul is the game you play with the victim
the game of who can cheat the other better
it is never a buy & sell deal.

and so I made a proposition to the devil
his eyes sparkled and his cigarette lit
what the fuck am I doing
I'll trap souls in me
live souls
and when I die those souls will be yours
all I need is the power to do that.

here is the contreact
read it well
the fine print said that my soul will always remain astray until it comes to life
are you granting my dead soul immortality
a harsh punishment don't you think
not for the power of devouring souls
and as my hand shook his my soul started to fell alive

the devil always wins
my soul will be his
for I have sinned before me
and I betrayed all I am
as well as the devil in me

wet feet

viata-mi se scurge in fiecare zi. mi se scurge la propriu si in cam toate ipostazele sau situatiile in care ma aflu. mi se scurge in talpi. mai precis mi se scurge in transpiratia din talpi.
transpiratia (cea normala) este unul din semnele unui organism sanatos. transpir cand sunt activ sau zac in pat cu o plapuma prea groasa pe mine in timp ce in camera este prea cald. transpir la talpi cand lucrez sau merg pe bicicleta, cand stau in club tavalit ca o leguma pe vre-o canapea sau cand o fut in draci pe ea intinsa pe masa, dupa care imi ramane o parte din viata sau o parte din confirmarea ca mai exist (luati-o cum vreti) imprimata pe podea sub forma talpilor mele conturate de sudoare uscata. cacat, adevarata arta moderna.
urasc arta moderna. de fapt, mai bine zis acest cliseu.
traspir in multe alte cazuri si ea imi este martora existentei mele. singura care prin intensitatea ei stie cu ce am avut de a face. cand eram mic am fost dus la un pediatru/dermatolog pentru a vedea de ce mi se cojesc talpile. nu era nimic, era doar un metabolism normal. se pare ca cu cat mi s-a reglat schimbul de substante in organism cu atat mai putin simt ca traiesc. nu, nu este o legatura directa faptul in sine, dar el consemna maturizarea si asta e deja o punte directa.
- de ce transpiratia din talpi?
- for no particular reason at all...
dar fenomenul de scurgere este unul intrinsec indreptat in jos, iar viata mea se scurge. ea nu curge (desi fenomenul natural de curgere e si el oarecum in jos, insa nu si cel metaforic).
totul se strange acolo, pe laba, in talpi, din momentul in care am tras in cineva pana in momentul in care mi-am dat seama ca a nu-ti pasa de tine (ultimele doua evenimente ramane sa le explic mai tarziu) este foarte strans legat de nevoie de a iti trai viata.
nu ma mai iluzionez. de fapt nu am facut-o niciodata. mi-am dat seama prin clasa a cincea ca nu voi avea nici un viitor "bun" pt ca nu imi place nimic si nu vad nici o utilitate in a face ceva.
nu mai e nevoie sa ma iluzionez suntem nevoiti sa ne traim vietile...
va urma

Lulu...sweet thing...

Ea : - sufletul meu este captiv in chilotii tai
Eu :- asta este una din cele mai dragute confesiuni de dragoste pe care am auzit-o...

- tu, geniu pustiu al viselor mele umede din...
- cu asa exprimari ar trebui sa devii copy
- din pacate nu stiu la ce produse de femei as putea sa aplic capusorul meu...

- vai, te-am transformat pe tine, Tarzan, intr-o bestie urbana. eu vreau un Tarzan pe liana nu pe cablu de net. din pacate nu pot sa am orgasme on-line. daca pica netul? serverul G nu poate fi gasit...
eu am ras mult la aceste fraze, dupa care am fost facut o curva mica si murdara. in mod normal asa decurg discutiile mele cu ea atunci cand nu are chef sa invete altceva de la mine cu exceptia sexului (in timp ce scriu asta ea ma intreaba daca mai am mult. ii spun ca acum mi-a venit o idee de continuare mai larga. replica a fost foarte tare:- care larga ca la mine toate sunt stramte).
ea este un copil, dar un copil care cumuleaza nuante de psihopata obsesiva si paranoica. cireasa de pe tort este posesivitatea ei. pana nu demult ii lipsea finetea feminina. am inceput sa o modelez. dupa un an de zile a crescut mult. in unele cazuri m-a depasit. cu toate astea a ramas copila nimfomana care m-a vanat(asta ramane de explicat).
va urma...
p.s. ea e Lulu

musique

cele mai frumoase coveruri din anul trecut:
http://www.youtube.com/watch?v=PQZhN65vq9E
http://www.youtube.com/watch?v=6dqVDQ-lF4Q
de urmarit, potential interesant:
http://www.youtube.com/watch?v=lLJf9qJHR3E
http://www.youtube.com/watch?v=xy3t6dDyXHg
chestii foarte frumoase:
http://www.youtube.com/watch?v=D3bowe-W7ZM
http://www.youtube.com/watch?v=IYyl78qQPVI
best ever covers:
http://www.youtube.com/watch?v=sg6szsOToP8
http://www.youtube.com/watch?v=UJiH5lRmLi8

explicatie

astea sunt din putinele chestii care imi mai trec prin bostan. o sa urmeze

recviem pentru o imagine

Noi iubim, traim, socializam si futem imagini.

Imagini ale fetelor pe care le iubim sau ale baietilor pentru care faceti obsesii. Bine, nu e numai asta, dar acum ma voi referi numai la ascest aspect.

De fiecare data cand incepem o relatie cu cineva (hai sa ii spunem asa desi mai bine ar fi de fiecare data cand ne place cineva si am vrea sa ajungem in pat cu acea persoana) contextul in care se intampla cuplarea plus starea de spirit a celor doi plus atractia pur fizica plus multe alte nuante detremina reactii sentimentale de o factura oarecare. Unii numesc asta dragoste. Posibil. Numeste-o cum vrei, ideea de baza e ca ne indragostim de imaginea acelei fete in acel moment. Acea imagine poate sa tina o singura noapte sau trei luni. Asta depinde de mai multi factori. Nu ma bag in asta.

In cazul meu contextul a fost un seminar de la ora 6 la facultate la care au intarziat trei fete care au intrat foarte galagios in sala si au inceput sa faca glume pe seama mea. Nici una nu mi s-a parut iesita din comun, dar ceva atragea puternic la una din ele. Era sa fim dati afara toti patru de mai multe ori pana la sfarsitul seminarului. Nervos, psihopat si curios de fire am invitat-o pe ea la o plimbare. Am mers mult pe jos. Tot drumul a avut o fata foarte speriata si vinovata. Am discutat despre mai multe lucruri. Chiar am discutat. Am ramas socat de felul in care gandea si facea legaturile intre idei. Are parul vopsit in blond, luceste si e cret. Are sanii mari si incepe sa imi placa din ce in ce mai mult. Am ajuns dupa vreo trei ore in statia de autobuz unde trebuia sa ne despartim. Au trecut vreo 5 autobuze pana ea a urcat in unul. Am urcat si eu. – Ce faci? – Nu stiu. – Iti va fi greu sa te intorci si e tarziu. – Si ce? Am coborat din autobuz. Aveam doar o camasa si un tricou pe mine, era inceputul lui Martie sau ceva de genul. Mi se facuse frig si stiam ca va trebui sa ma intorc. Nu aveam bani la mine si nu mai prindeam nici metroul. Evident ca nu i-am spus ei asta. Am inceput sa tremur de frig. – Urca cu mine sus la o cafea. – Poftim. – E frig, bei o cafea, te incalzesti si chemi un taxi. Cafeaua era oribila. Era un camin din grozavesti cu doua paturi separate, stateam fiecare pe cate unul. – Fa-mi si mie loc te rog frumos langa tine. Era deja schimbata in haine de casa, avea bluza cu fermoar fara nimic dedesupt. M-am asezat pe pat, am sarutat-o si am inceput sa ii desfac fermoarul. Am inceput sa o sarut pe sani. – Opreste-te, e mai bine asa, oricum nu o sa urmeze nimic. – Bine. Am imbratisat-o si am sarutat-o din nou. Am inceput sa ne dezbracam si sa facem sex. Este foarte plastica si foarte atragatoare. Se misca foarte senzual si pasional, chiar deosebit de. Creierii imi zboara si ne dezlantuim. A fost foarte frumos. Cand a iesit de la dus are aceeasi fata vinovata. Este intr-un halat alb, se catara din nou pe mine si nu ma lasa pana nu mi se scoala pula din nou si o luam de la capat. Sunt in stare de soc, de data asta e si mai bine. Are niste instincte si porniri pe alocuri animalice si in acelasi timp dulci. Cand a iesit a doua oara de la dus mi-a spus ca pot sa raman sa dorm la ea si sa nu mai chem nici un taxi. La vreo 4 dimineata ma trezeste din somn si incepe sa se joace cu mine din nou. Eram semi-adormit si nu intelegeam ce se intampla. M-am trezit la timp ca sa incepem de unde am lasat-o. Eram surprins cat de usor si mult ma excita. Am dormit doua ore noaptea aceea. La plecare am lasat-o dormind. Nu aveam numarul ei de telefon. Toata ziua am avut noaptea in cap. Dupa ce am terminat ce aveam de facut m-am dus direct spre caminul ei. La usa mi-a deschis o fata care m-a intrebat de ce am nevoie de numarul ei de telefon, daca suntem colegi si mai ales daca stiu unde traieste. Era sora sa care nu semana deloc cu ea. Mi-a dat numarul totusi. La iesire din camin o intalnesc pe ea. Am asteptat-o sa se schimbe si am mers la o plimbare. – Nu stiu ce se va intampla, credeam ca e un one-night-stand, desi nu facusem niciodata asa ceva. Am avut un singur prieten pana acum. Tot ce iti cer e sa nu ma ranesti.
Au urmat trei luni geniale in care alternam intre sex, scoala si distractie. Nici nu simteam ca am un serviciu sau ca ziua are doar 24 ore.
Dupa trei luni I fucked it all up (poate va spun ulterior cum). Cu toate astea acele trei luni nu ar fi fost posibil in alta perioada de timp sau in alt context. Cu un an in urma mai facuse ea misto de mine.
Primele saptamani au fost petrecute in despicarea noastra dupa ce faceam sex. – Mi-ai placut foarte mult cand te-am vazut la seminar, si prietenele mele erau ofticate ca nu le-ai invitat pe ele la plimbare. – Esti o nimfomana si te iubesc. – Nu mai mergem diseara la curs, hai acasa, vreau sa ma faci sa mai las o pata uda pe cersaf. – Ma duc acasa. – Vin si eu. –Nu, cum adica sa vii. Si am fost, si au fost multe altele la mijloc.
M-am mai vazut cu ea dupa sase luni cand s-a intors din Erasmus. Nu as mai putea si nu mai vreau sa fiu cu ea acum. Nu este imagine perfectiunii care era atunci si fata cu acea imagine pe care am iubit-o la nebunie.

libertate...?

Libertatea, un cacat de concept care a fost dezbatut si despicat in 24 de-a lungul culturilor si perioadelor de gandire (fie ea politica, filozofica, sociala sau economica). Un cacat de concept care a fost tratat mereu la un mod foarte strans legat de argumentarea bazata pe ideologii sau curente de gandire formate din concepte, care la randul lor erau de multe ori departe de om. Sa ma intelegeti corect, nu omul sau individul imaginar al lui Barthes sau Rawls, sau al altor ganditori, oricare ar fi ei. Teoriile lor sunt desigur valabile si desigur corecte sau mai bine spus aplicabile fata de multi oameni pentru ca na, suntem toti la fel, dar curentele care trateaza asemenea concepte au nevoie de stereotipizarea sau de neglijarea unor aspecte de multe ori importante pentru a putea face fata realitatii cotidiene. In zilele noastre, ca sa folosesc un cliseu, este foarte greu sa mai probezi “stiintific” un concept sau o teorie de ordin social penru ca nu mai exista ideologii si concepte bine definite, ca sa folosesc un alt cliseu. Poate ca ele nu au existat niciodata. Poate ca in vremurile demult apuse lumea avea probleme mult mai importante ca sa aiba timp fiecare sa mai filozofeze un pic, poate ca tot in acele vremuri se citea mai putin si accesul la informatie era mult mai complicat, poate ca evolutia culturilor pe paliere sociale era mult mai diferentiata. Nu ma intereseaza. In orice caz era mai simplu sa etichetezi oamenii ca fiind la fel si sa cuantifici perceptia lor asupra realitatii libertatii lor asa cum crezi si afirmi ca este. Poate ca nu a venit inca noua generatie de de filozofi care sa se contraargumenteze cu noua generatie de ganditori politici sau cu mai nou, sociologici care se pricep la de toate si au o explicatie pentru orice fenomen, aplicand niste scheme, poate ca adevarul il detin cei care detin mai multe informatie. Nu ma intereseaza. Idea e ca libertatea a ajuns sa nu mai insemne ceea ce stiam noi ca inseamna si a devenit mult mai complexa. Am ajuns sa ne simtim captivi in situatii in care nu ne inchipuiam si nu ni s-a explicat cum sa facem fata. Am ajuns sa ne placa sa fim privati de libertate. Am ajun sa fim captivi in chilotii unui barbat sau in lumea perfecta a unei femei in care iti este bine dar lipseste poate ceva. Suntem captivi in sistemul nostrum de valori pe care nu il mai intelegem. Suntem privati de posibilitatea de a alege ce sa facem cu noi. Mai nou ca sa fii “om” urmezi niste pasi care de aduc la aceasta stare, ah scuze, oricum suntem oameni, si asta nu este un lucru bun, ca sa fii acceptat ca om trebuie sa urmezi niste pasi, altfel ti se lipeste imediat o eticheta negativa, nu ca “om” ar fi una pozitiva. Libertatea unui om se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt e una din abordarile depasite. De ce? Simplu. Pentru ca poti usor sa depasesti libertatea celuilat cu mult pana isi da seama si e prea tarziu. Si mai simplu e cand cineva iti cedeaza libertatea sa. In acest caz spui nu? Desigur ca nu. Ti se ofera pe tava cu garnir de cartofi prajiti de la McDonalds(ca la ei cartofii sunt mai buni decat la cafece) ceva care iti hraneste pofta de putere, chiar si atat de limitata,pentru ca daca incepi sa separi dorinta de putere de dorinta de libertate le limitezi pe ambele. Sincer acum libertatea nu inseamna sa faci ce vrei? Atata timp cat nu faci rau altora… desigur. Dar cum suntem fiinte umane si ne sta in fire sa ne intrecem mereu limitele evoluind pana la fiinta, scuze, virusul suprem al planetei, mereu vom depasi limita utopica a cetatii soarelui. Da da, stiu asta inseamna idealism si utopism, dar acolo se regaseste foarte bine idea de neincalcare a libertatii celuilalt. Paradoxal dar utopistii si socialistii au redat suficient de bine unele aspecte ale libertatii si au si piperat-o cu ingridientele necesare mentinerii sale, ca doar nu poti sa ii lasi pe oameni sa faca ce vor fara sa ii supraveghezi sau sa ii penalizezi, limitandule libertatea, chiar si in numele binelui, evident. La naiba, l-am creat pe dumnezeu ca sa aiba grija de noi. Da da, stiu ca daca ii lasam sa faca ce vor se va ajunge la aharhism, dar anarhismul este in sine o forma de libertate suprema unde cel mai puternic supravietuieste, fiecare facand ce vrea. Si pana la urma ce daca distrugem asa zisa civilizatie, ca doar cultura inseamna orice produs al unei societi. Am gresit si aici, cultura inseamna teatru si filme destepte, carti si autori inteligenti. Casa din carton a unui boschetarnu mai e cultura. la fel cum nu mai e cultura nici un text al unei personae care isi expune parerea pur si simplu, fara a avea vreo pretentie sau manelistii pe care noi cu totii ii dispretuim, nu-i asa? Pai si cum ramane cu libertatea altuia care incepe unde se termina libertatea ta? Da desigur ca e o relatie viceversa, dar aceasta relatie mai necesita si vointa ambelor parti, element esential care de multe ori lipseste. Libertatea si/sau acordarea/inretinerea ei tine enorm de mult de vointa. Hei, uite ca aici se intalnesc cetatea soarelui cu Barthes cu Montesquieu cu Rawls cu Utopia cu Manifestul Partidului Comunist cu 1984 cu Stuart Mill, cu comunistii din Ohio in cel mai democratic regim din lume(sigur) cu Locke cu multi altii. Uneori vointa era neglijata, altedati manipulata, alteori disconsiderata. Libertatea este un concept pentru ca altfel nu ar putea fi explicata. Da da, stiu, fiecare intelege ce vrea prin libertate. Cacat, de cand intelegem noi ce vrem? Poate ca avem iluzia ca intelegem ce vrem, iar noi, acesti oameni care avem pretentia ca avem libertatea de exprimare si de alegere urlam in gura mare ca determinismul este ceea ce ne face ce suntem, ne cam contrazicem, nu? Ca nimeni nu ajunge ceva doar asa ca vrea, ca are bagaj cultural, ca evenimentele din copilaria noastra ne modeleaza toata viata. Traiasca Freud. Si tot noi, in virtutea schimbarilor majore ale civilizatiei noastre demontam tot ce s-a construit ideologic vorbind.
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa presupunem ca sunt adevarate teoriile despre timp si spatiu in vigoare, in virtutea carora calatoriile in timp sunt teoretic posibile precum sunt teoretic posibile si universurile paralele. Sa zicem ca pe la varsta de 5 ani nu ai fost abuzata si nu ai ramas cu sechele de pe urma asta. Teoretic vorbind asta schimba tot mersul continuului spatiu timp si cineva din Japonia se va lecui de o boala grava cu remedial cu care l-ai descoperit avand o viata normala cu ambitii si scopuri. Acel om nu moare si face un alt fapt, sa zicem ca va calca pe cineva intr-un accident de masina, cu permisul care i s-a acordat pentru ca a avut o viata normala multumita tie. Aceasta schema simplista are xⁿ scenarii, fiecare din ele ducand la un alt univers paralel in acelasi spatiu si timp. Considerand ca asta e adevarat noi nu avem nici o libertate de a alege, decat in functie de ce formare avem determinata de multi factori externi. Da, asta e o situatie ipotetica, dar de cate ori nu si-a pus fiecare intrebarea “ce ar fi fost daca”? daca nu mergeai la acea scoala, daca nu faceai sex cu el prima data, daca spuneai da in loc de nu, daca avortai sau nu.
Libertatea de exprimare e un cacat si mai mare. Nu numai ca nu putem spune ce vrem pentru ca na, libertatea celuilalt, dar nici macar nu avem de ales cum sa ne exprimam. Gandim in cuvinte si imagini, imainile necesitand cuvinte pentru ca ce nu putem exprima nu exista. Din pacate deocamdata asa functionam, tocmai din acest motiv inca nu am descoperit Atlantida. Date fiind aceste premise, cate din cuvintele-concept cu adevarat le mai intelegem si le percepem corect in relatie cu ceilalti. Am ajuns sa acordam atatea semnificatie cuvintelor in atatea contexte ca de multe ori spunem ceva transmitand cu totul altceva. Cam atata libertate de exprimre avem. Da, sigur ca putem sa manipulam cum vrem cuvintele ca sa transmitem ceva relaiv correct, dar asta e mai mult asemanator cu marketing, publicitate sau p.r. decat cu libertate de exprimare. Un antropolog si-a pus o intrebare foarte interesanta. Oare se ia ceva deja existent, se marketeaza si se revinde sau noi creem ceva ce nu exista, si poate ca nu ar trebui sa existe, si infiltram asta in civilizatia noastra, fara determinismul pentru asa ceva. Consecintele cred ca vi le puteti inchipui…