libertate...?

Libertatea, un cacat de concept care a fost dezbatut si despicat in 24 de-a lungul culturilor si perioadelor de gandire (fie ea politica, filozofica, sociala sau economica). Un cacat de concept care a fost tratat mereu la un mod foarte strans legat de argumentarea bazata pe ideologii sau curente de gandire formate din concepte, care la randul lor erau de multe ori departe de om. Sa ma intelegeti corect, nu omul sau individul imaginar al lui Barthes sau Rawls, sau al altor ganditori, oricare ar fi ei. Teoriile lor sunt desigur valabile si desigur corecte sau mai bine spus aplicabile fata de multi oameni pentru ca na, suntem toti la fel, dar curentele care trateaza asemenea concepte au nevoie de stereotipizarea sau de neglijarea unor aspecte de multe ori importante pentru a putea face fata realitatii cotidiene. In zilele noastre, ca sa folosesc un cliseu, este foarte greu sa mai probezi “stiintific” un concept sau o teorie de ordin social penru ca nu mai exista ideologii si concepte bine definite, ca sa folosesc un alt cliseu. Poate ca ele nu au existat niciodata. Poate ca in vremurile demult apuse lumea avea probleme mult mai importante ca sa aiba timp fiecare sa mai filozofeze un pic, poate ca tot in acele vremuri se citea mai putin si accesul la informatie era mult mai complicat, poate ca evolutia culturilor pe paliere sociale era mult mai diferentiata. Nu ma intereseaza. In orice caz era mai simplu sa etichetezi oamenii ca fiind la fel si sa cuantifici perceptia lor asupra realitatii libertatii lor asa cum crezi si afirmi ca este. Poate ca nu a venit inca noua generatie de de filozofi care sa se contraargumenteze cu noua generatie de ganditori politici sau cu mai nou, sociologici care se pricep la de toate si au o explicatie pentru orice fenomen, aplicand niste scheme, poate ca adevarul il detin cei care detin mai multe informatie. Nu ma intereseaza. Idea e ca libertatea a ajuns sa nu mai insemne ceea ce stiam noi ca inseamna si a devenit mult mai complexa. Am ajuns sa ne simtim captivi in situatii in care nu ne inchipuiam si nu ni s-a explicat cum sa facem fata. Am ajuns sa ne placa sa fim privati de libertate. Am ajun sa fim captivi in chilotii unui barbat sau in lumea perfecta a unei femei in care iti este bine dar lipseste poate ceva. Suntem captivi in sistemul nostrum de valori pe care nu il mai intelegem. Suntem privati de posibilitatea de a alege ce sa facem cu noi. Mai nou ca sa fii “om” urmezi niste pasi care de aduc la aceasta stare, ah scuze, oricum suntem oameni, si asta nu este un lucru bun, ca sa fii acceptat ca om trebuie sa urmezi niste pasi, altfel ti se lipeste imediat o eticheta negativa, nu ca “om” ar fi una pozitiva. Libertatea unui om se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt e una din abordarile depasite. De ce? Simplu. Pentru ca poti usor sa depasesti libertatea celuilat cu mult pana isi da seama si e prea tarziu. Si mai simplu e cand cineva iti cedeaza libertatea sa. In acest caz spui nu? Desigur ca nu. Ti se ofera pe tava cu garnir de cartofi prajiti de la McDonalds(ca la ei cartofii sunt mai buni decat la cafece) ceva care iti hraneste pofta de putere, chiar si atat de limitata,pentru ca daca incepi sa separi dorinta de putere de dorinta de libertate le limitezi pe ambele. Sincer acum libertatea nu inseamna sa faci ce vrei? Atata timp cat nu faci rau altora… desigur. Dar cum suntem fiinte umane si ne sta in fire sa ne intrecem mereu limitele evoluind pana la fiinta, scuze, virusul suprem al planetei, mereu vom depasi limita utopica a cetatii soarelui. Da da, stiu asta inseamna idealism si utopism, dar acolo se regaseste foarte bine idea de neincalcare a libertatii celuilalt. Paradoxal dar utopistii si socialistii au redat suficient de bine unele aspecte ale libertatii si au si piperat-o cu ingridientele necesare mentinerii sale, ca doar nu poti sa ii lasi pe oameni sa faca ce vor fara sa ii supraveghezi sau sa ii penalizezi, limitandule libertatea, chiar si in numele binelui, evident. La naiba, l-am creat pe dumnezeu ca sa aiba grija de noi. Da da, stiu ca daca ii lasam sa faca ce vor se va ajunge la aharhism, dar anarhismul este in sine o forma de libertate suprema unde cel mai puternic supravietuieste, fiecare facand ce vrea. Si pana la urma ce daca distrugem asa zisa civilizatie, ca doar cultura inseamna orice produs al unei societi. Am gresit si aici, cultura inseamna teatru si filme destepte, carti si autori inteligenti. Casa din carton a unui boschetarnu mai e cultura. la fel cum nu mai e cultura nici un text al unei personae care isi expune parerea pur si simplu, fara a avea vreo pretentie sau manelistii pe care noi cu totii ii dispretuim, nu-i asa? Pai si cum ramane cu libertatea altuia care incepe unde se termina libertatea ta? Da desigur ca e o relatie viceversa, dar aceasta relatie mai necesita si vointa ambelor parti, element esential care de multe ori lipseste. Libertatea si/sau acordarea/inretinerea ei tine enorm de mult de vointa. Hei, uite ca aici se intalnesc cetatea soarelui cu Barthes cu Montesquieu cu Rawls cu Utopia cu Manifestul Partidului Comunist cu 1984 cu Stuart Mill, cu comunistii din Ohio in cel mai democratic regim din lume(sigur) cu Locke cu multi altii. Uneori vointa era neglijata, altedati manipulata, alteori disconsiderata. Libertatea este un concept pentru ca altfel nu ar putea fi explicata. Da da, stiu, fiecare intelege ce vrea prin libertate. Cacat, de cand intelegem noi ce vrem? Poate ca avem iluzia ca intelegem ce vrem, iar noi, acesti oameni care avem pretentia ca avem libertatea de exprimare si de alegere urlam in gura mare ca determinismul este ceea ce ne face ce suntem, ne cam contrazicem, nu? Ca nimeni nu ajunge ceva doar asa ca vrea, ca are bagaj cultural, ca evenimentele din copilaria noastra ne modeleaza toata viata. Traiasca Freud. Si tot noi, in virtutea schimbarilor majore ale civilizatiei noastre demontam tot ce s-a construit ideologic vorbind.
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa presupunem ca sunt adevarate teoriile despre timp si spatiu in vigoare, in virtutea carora calatoriile in timp sunt teoretic posibile precum sunt teoretic posibile si universurile paralele. Sa zicem ca pe la varsta de 5 ani nu ai fost abuzata si nu ai ramas cu sechele de pe urma asta. Teoretic vorbind asta schimba tot mersul continuului spatiu timp si cineva din Japonia se va lecui de o boala grava cu remedial cu care l-ai descoperit avand o viata normala cu ambitii si scopuri. Acel om nu moare si face un alt fapt, sa zicem ca va calca pe cineva intr-un accident de masina, cu permisul care i s-a acordat pentru ca a avut o viata normala multumita tie. Aceasta schema simplista are xⁿ scenarii, fiecare din ele ducand la un alt univers paralel in acelasi spatiu si timp. Considerand ca asta e adevarat noi nu avem nici o libertate de a alege, decat in functie de ce formare avem determinata de multi factori externi. Da, asta e o situatie ipotetica, dar de cate ori nu si-a pus fiecare intrebarea “ce ar fi fost daca”? daca nu mergeai la acea scoala, daca nu faceai sex cu el prima data, daca spuneai da in loc de nu, daca avortai sau nu.
Libertatea de exprimare e un cacat si mai mare. Nu numai ca nu putem spune ce vrem pentru ca na, libertatea celuilalt, dar nici macar nu avem de ales cum sa ne exprimam. Gandim in cuvinte si imagini, imainile necesitand cuvinte pentru ca ce nu putem exprima nu exista. Din pacate deocamdata asa functionam, tocmai din acest motiv inca nu am descoperit Atlantida. Date fiind aceste premise, cate din cuvintele-concept cu adevarat le mai intelegem si le percepem corect in relatie cu ceilalti. Am ajuns sa acordam atatea semnificatie cuvintelor in atatea contexte ca de multe ori spunem ceva transmitand cu totul altceva. Cam atata libertate de exprimre avem. Da, sigur ca putem sa manipulam cum vrem cuvintele ca sa transmitem ceva relaiv correct, dar asta e mai mult asemanator cu marketing, publicitate sau p.r. decat cu libertate de exprimare. Un antropolog si-a pus o intrebare foarte interesanta. Oare se ia ceva deja existent, se marketeaza si se revinde sau noi creem ceva ce nu exista, si poate ca nu ar trebui sa existe, si infiltram asta in civilizatia noastra, fara determinismul pentru asa ceva. Consecintele cred ca vi le puteti inchipui…